Echipa de cercetători, condusă de Christine Janis, profesor de biologie la Universitatea Brown din Rhode Island (SUA), a analizat dimensiunile oaselor membrelor de la cangurul gigant în comparație cu verii lor moderni. Cântărind aproximativ 240 de kilograme — cea mai mare dintre vechile specii — ‘Procoptodon goliah’ era de aproape trei ori mai mare decât cangurii care trăiesc în prezent.
În timpul unei vizite, în 2005, la muzeul din Sydney, Christine Janis a observat un schelet uriaș de cangur care nu arăta ca și cum ar fi permis o deplasare flexibilă prin salt. Acest lucru i-a trezit interesul, întrebându-se dacă nu cumva strămoșii cangurului de astăzi se deplasau altfel. Alături de alți cercetători s-a dedicat studierii biomecanicii scheletelor de canguri.
Locomoția cangurilor este un subiect dezbătut intens în rândul paleontologilor, afirmă Natalie Warburton, conferențiar în anatomie la Universitatea Murdoch din Australia. Fără să facă parte din echipa de cercetători care a realizat studiul recent publicat, Natalie Warburton a subliniat, potrivit portalului abreakingnews.com, că este posibil ca specia de cangur gigant să fi putut să efectueze salturi, așa cum susțin unii specialiști, în timp ce alții susțin că de fapt corpul uriaș al marsupialelor i-ar fi împiedicat să se deplaseze așa cum o fac cangurii de azi, scrie Agerpres.
În studiul publicat la 15 octombrie în revista de specialitate PLOS ONE, cercetătorii au avansat ipoteza potrivit căreia cangurii gigant, care ar fi dispărut în urmă cu 30.000 de ani, nu puteau să facă salturi pentru că masa corpului lor ar fi exercitat o presiune foarte mare asupra oaselor și tendoanelor.